zigzag

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. zigzag)

1. linie frântă.
2. în ~ = zigzagat.

zigzaga

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. zigzaguer)

1. a face zigzaguri; (fam.) a merge pe două cărări.

godia

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. godiller)

1. a vâsli cu o singură ramă așezată la pupă, făcând ca ambarcația să înainteze în zigzag.

papiona

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. papillonner)

1. a deplasa în zigzag draga de excavat în canale, pentru a schimba frontul de lucru.

papionaj

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. papillonnage)

1. mișcarea de deplasare în zigzag a unei drage maritime sau fluviale; papionare.

slalom

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. slalom)

1. (schi) coborâre a unei pante în zigzag cu trecerea obligatorie prin anumite puncte dinainte stabilite.
2. cursă de schi disputată de un astfel de parcurs.
3. ~ nautic = sport pe caiace sau pe canoe, fiecare formată din trei ambarcații, pe cursurile repezi ale apelor de munte, presărate cu praguri, vârtejuri etc.
4. probă de conducere auto pe un parcurs sinuos.

slalomist, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (it. slalomista)

1. schior participant la un slalom.
2. (fig.) șofer care conduce mașina în zigzag.

surfila

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. surfiler)

1. a întări marginile unui material textil cu o cusătură în zigzag, pentru a împiedica destrămarea firelor.