OK
X
draga
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. draguer)
1.
a
săpa
sub
apă
și
a
îndepărta
materialul
săpat
cu
ajutorul
unei
drage.
2.
a
curăța
de
mine
o
cale
navigabilă.
dragă
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. drague)
1.
navă
special
echipată
pentru
dragarea
sub
apă.
2.
plasă
de
formă
specială
cu
care
se
colectează
exemplare
din
flora
și
fauna
subacvatică.
3.
dispozitiv
(dintr-un
cablu
lung,
remorcat
de
nave
speciale)
folosit
la
înlăturarea
minelor
submarine
de
pe
o
cale
navigabilă.
dragaj
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (fr. dragage)
1.
acțiunea
de
a
draga
sau
rezultatul
acestei
acțiuni;
dragare.
2.
acțiunea
de
a
trage
o
dragă
sau
un
dispozitiv
similar
pentru
a
curăța
fundul
unui
râu,
port
etc.
3.
acțiunea
de
a
trage
un
cârlig,
un
cablu
sau
un
alt
echipament,
pentru
a
ridica
ceea
ce
se
află
pe
fundul
apelor.
drăgălășenie
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (drăgălaș + -enie)
1.
gingășie
în
înfățișare
sau
comportare;
drăgălășie.
2.
atitudine
plină
de
gingășie
și
atenție
față
de
cineva;
drăgălășie.
drăgăstos
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (dragoste + -os)
1.
plin
de
dragoste,
de
tandrețe;
iubitor,
afectuos.
afectuos, -oasă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. affectueux, lat. affectuosus)
1.
care
manifestă
simpatie,
prietenie
pentru
cei
din
jurul
lui;
prietenos,
afabil.
2.
cu
afecțiune
pentru
cei
din
jur;
tandru,
drăgăstos.
3.
(antonime)
rezervat,
sever.
amoroso
Parte de vorbire:
adv.
Etimologie: (it. amorso)
1.
(muz.)
drăgăstos,
duios,
(cântat)
cu
căldură.
bebe
Parte de vorbire:
s.m. invar.
Etimologie: (fr. bébé, engl. baby)
1.
copil
foarte
mic,
sugar,
care
nu
a
atins
vârsta
de
înțărcare;
baby,
bebeluș.
2.
(fam.)
copil
drăgălaș,
copilaș.
3.
~-eprubetă
=
copil
care
este
rezultatul
unei
sarcini
obținute
prin
fecundare
artificială.
4.
păpușă
sintetică
cu
aspectul
și
dimensiunile
unui
copil
mic.
5.
(var.)
bebi.
bodengreifer
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (germ. Bodengreifer)
1.
dragă
(2)
pentru
colectarea
faunei
de
pe
fundul
apei.
darling
Parte de vorbire:
s.m.f. invar.
Etimologie: (engl. darling)
1.
termen
afectuos
de
adresare;
drag,
dragă.
deroșeză
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. dérocheuse)
1.
dragă
folosită
în
operații
de
derocare.