baliză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. balise)

1. reper de navigație care marchează diferite puncte terestre, maritime sau fluviale, precum și prezența unui obstacol.
2. reper indicator al poziției unui punct topografic.

continentalitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. continentalité)

1. ansamblu de caracteristici climatice determinate de diminuarea influențelor maritime.

crucieră

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (it. crociera)

1. ansamblu de acțiuni sistematice de luptă duse pe comunicațiile maritime ale inamicului, în scopul dezorganizării sistemului de transporturi al acestuia.
2. navigație efectuată într-o anumită porțiune de mare sau de-a lungul coastei din motive de război sau de supraveghere.
3. (turism) navigație efectuată pentru turism pe nave dotate cu tot confortul, cu opriri și trasee stabilite din timp.
4. (turism) croazieră sistematică și de lungă durată între două porturi.

depozit

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. depositum, /2/ după fr. dépot)

1. loc, construcție unde se depun anumite materiale.
2. formațiune militară care aprovizionează trupa cu materiale, muniții etc.
3. valori materiale sau bănești depuse spre păstrare și fructificare.
4. acumulare de materiale provenite din dezagregarea rocilor, din depuneri aluvionare sau maritime; sediment.
5. totalitatea vestigiilor de cultură materială care caracterizează un strat arheologic.

echidistanță

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. équidistance)

1. diferență constantă pe verticală dintre cotele a două puncte pe două curbe de nivel vecine.
2. punct egal depărtat de cele mai apropiate puncte de pe țărmurile maritime care delimitează apele interioare aparținând unor stele maritime.
3. (fig.) calitatea de a fi echidistant.

epagog

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. épagogue, gr. epagogos)

1. arbitru care reglementa anumite chestiuni maritime la vechii greci.