baliză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. balise)

1. reper de navigație care marchează diferite puncte terestre, maritime sau fluviale, precum și prezența unui obstacol.
2. reper indicator al poziției unui punct topografic.

baliza

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. baliser)

1. a marca (un teren), un șenal etc., prin balize.

balizaj

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. balisage)

1. balizare.
2. ansamblu de balize așezate într-un anumit loc.

globaliza

Parte de vorbire:  vb. tr.  
Etimologie: (fr. globaliser)

1. a face ceva global în anvergură; a deveni global, a mondializa.
2. a reuni într-un tot elemente disparate; a judeca o problemă în ansamblu.

radiobaliza

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. radiobaliser)

1. a echipa cu instalații de radiobalizaj.

radiobaliză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. radiobalise)

1. emițător radio2, instalat la sol sau pe o geamandură, ale cărei emisiuni, captate la nordul unei (aero)nave, permit radiogoniometrarea.

verbaliza

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. verbaliser)

1. a face (încheia) un proces-verbal.
2. a formula cu voce tare ceea ce era interiorizat.

balizaj

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. balisage)

1. balizare.
2. ansamblu de balize așezate într-un anumit loc.

flotor

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. flotteur)

1. sferă goală care plutește la suprafața lichidului dintr-un recipient, cu un dispozitiv care indică sau reglează nivelul lichidului; plutitor.
2. corp plutitor atașat unei plase pescărești ori unui dispozitiv lansat pe apă pentru a-i asigura plutirea.
3. baliză plutitoare care marchează punctele periculoase pentru navigație.
4. dispozitiv de plutire a hidroavioanelor.
5. cameră de aer care servește la menținerea pe suprafața apei a ouălor de țânțari.

mondializa

Parte de vorbire:  vb. tr.  
Etimologie: (fr. mondialiser)

1. a face să devină mondial; a da un caracter, o dimensiune globală la ceva; a globaliza.

radiobaliza

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. radiobaliser)

1. a echipa cu instalații de radiobalizaj.

radiobalizaj

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. radiobalisage)

1. radiobalizare.
2. instalație de semnalizare a unui drum aerian sau maritim printr-un procedeu radioelectric.

semnal

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (după fr. signal)

1. semn convențional pentru transmiterea de informații, de avertismente, de comenzi la distanță.
2. ~ topografic = baliză; exemplar, număr ~ = exemplar dintr-o carte sau publicație periodică, pe care se dă bunul de difuzare al redactorului respectiv.
3. sunet convențional după care se recunosc anumite posturi de radio.
4. ~ rutier = indicator de circulație.
5. instalație prin care se transmite un semnal.
6. ~ de alarmă = dispozitiv montat în vagoanele de călători, care, în caz de primejdie, poate fi acționat de orice călător, pentru a frâna trenul; a da ~ul = a lua inițiativa, a începe o acțiune.
7. (fig.) tot ceea ce anunță, determină începerea unei acțiuni sau servește ca impuls.
8. excitant, stimul senzorial care declanșează un reflex condiționat.