Dictionar

asialie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. asialie)

1. absență sau diminuare a secreției salivare; aptialism.
 

asianic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (germ. asianisch)

1. referitor la asianism, propriu asianismului.
 

asianism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Asianismus, engl. asianism)

1. tendință a literaturii elenistice către un stil înflorit, patetic, amplu ritmat și afectat.
 

asiat, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.m.f.  
Etimologie: (fr. asiate)

1. (cel) care este din Asia; asiatic.
 

asiatic, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.  
Etimologie: (fr. asiatique, lat. asiaticus)

1. adj., s. m. f. (locuitor) din Asia; asiat.
2. adj. excesiv, somptuos, ca în vechile monarhii din Orient.
 

asiatism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. asiatisme)

1. ideologie autohtonă asiatică.
 
 
 

alait

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (rus. alait)

1. mineral rar, de culoare roșie, din Asia Centrală.
 

anabazin

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. anabasine, germ. Anabasin)

1. alcaloid toxic, extras dintr-o plantă sălbatică din Asia Centrală.
2. substanță utilizată pentru a ajuta creșterea plantelor.
3. (var.) anabasină.
 

antirasist, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (fr. antiraciste)

1. I. opus ideologiei rasismului; antirasial.
2. II. adept al antirasismului; persoană care se opune rasismului.
3. (antonime) rasist, antisemit.
 

antisegregaționist, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. antiségrégationniste)

1. care este împotriva segregării sau discriminării rasiale.
2. (antonim) segregaționist.