Dictionar

fana

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. faner)

1. a se ofili, a se trece, a se veșteji.
 

acqua Tofana

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. acqua-tofana)

1. otravă celebră în Italia.
2. (var.) (var.) acqua-toffana.
 

acqua-toffana

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. acqua-toffana; cf. it. acqua - apă, Toffana - numele preparatoarei)

1. otravă, compusă din arsenic, renumită în Italia în timpul Renașterii și despre care se spune că este responsabilă pentru aproape șase sute de otrăviri.
 

fanariotism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fanariot + -ism)

1. dominație, stăpânire a domnilor fanarioți.
2. (fig.) ipocrizie, fățărnicie.
 

fanariotiza

Parte de vorbire:  vb. tr., refl.  
Etimologie: (fanariot + -iza)

1. a imprima, a-și însuși felul de a fi, de a se comporta al fanarioților; a greciza.
 

fanatic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. fanatique, lat. fanaticus)

1. adj., s. m. f. (om) dominat de fanatism; foarte zelos; animat de o exaltare religioasă.
2. (despre sentimente, manifestări) care dovedește fanatism; pătimaș, intolerant.
 

fanatism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. fanatisme)

1. zel excesiv, credință religioasă dusă la extrem.
2. devotament pătimaș, înfocat pentru o credință, pentru o idee etc., manifestat și printr-o intoleranță violentă față de adversari.
 

acqua Tofana

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. acqua-tofana)

1. otravă celebră în Italia.
2. (var.) (var.) acqua-toffana.
 

aerator

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. aérateur)

1. aparat pentru aerație.
2. mașină de lucru în turnătorie pentru afânarea amestecului de formare.
 

blasfemie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. blasphemia)

1. defăimare, profanare a ceea ce este considerat sfânt; blasfem.
 

cultivator, -oare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cultivateur)

1. s. m. f. cel care se ocupă cu cultura pământului, a plantelor etc.
2. s. n. mașină agricolă pentru afânarea solului, la prășitul culturilor agricole etc.
 

discuitor

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (disc/ui/ + -tor)

1. mașină agricolă cu discuri metalice, pentru afânarea solului.
 

extirpator, -oare

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. extirpateur, lat. extirpator)

1. adj. care extirpă.
2. s. n. cultivator pentru extirparea buruienilor dintr-un teren de cultură și la afânarea solului.