atopic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. atopique, engl. atopic)

1. (despre o leziune) care nu are un loc anume.
2. (med.) referitor la atopie; care este predispus la anumite alergii.

aventuros, -oasă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. aventureux, it. aventuroso)

1. care are caracter de aventură sau gust pentru aventură; care constituie o aventură.
2. (despre oameni) înclinat să se angajeze în aventură, într-o încercare dificilă, periculoasă, plină de neprevăzut.
3. (despre oameni) care iubește aventura, se lansează de bunăvoie în aventuri; amator de acțiuni îndrăznețe și riscante.
4. care abundă, care este plin de aventuri (ex. viață aventuroasă).
5. plin de riscuri (ex. proiect ~).
6. care îl caracterizează pe cavalerul rătăcitor în căutare de aventuri.
7. predispus la aventuri amoroase.

cianotic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. cyanotique)

1. referitor la cianoză; (despre oameni) predispus la cianoză.

histeromalacie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. hystéromalacie)

1. (med.) ramolisment al uterului.
2. (obstetrică) înmuierea țesuturilor uterului, ceea ce face ca organul să fie predispus la rupere în timpul nașterii.

pecabil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. peccable)

1. susceptibil, predispus la păcat; păcătos.
2. (prin ext.) care poate comite o greșeală.
3. (antonim) impecabil.

pesimist, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (fr. pessimiste)

1. I. predispus la pesimism.
2. care vede doar partea rea a lucrurilor, care constată că totul merge sau va merge prost.
3. care acceptă sau care apără doctrina conform căreia, în lume, răul prevalează asupra binelui, suferința asupra plăcerii.
4. II. adept al pesimismului.
5. filosof care profesează pesimismul.
6. cel care vede răul peste tot și în orice situație.
7. (antonim) optimist.