OK
X
argotic, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. argotique)
1.
care
aparține
argoului;
referitor
la
argou.
2.
tipic
unui
mod
aluziv,
trivial
sau
familiar
de
a
vorbi.
argotism
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (fr. argotisme)
1.
cuvânt,
turnură,
expresie
specifică
argoului;
expresie
argotică.
2.
mod
de
a
vorbi
care
ține
de
argou.
argotizant, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (argotiza + -ant)
1.
care
argotizează.
2.
care
are
un
vocabular
argotic.
3.
care
folosește
mult
argou.
demențial, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. démentiel)
1.
care
ține
de
demență;
referitor
la
demență
sau
la
demenți;
dement.
2.
(figurat)
care
este
excesiv,
foarte
derezonabil;
caracterizat
prin
nebunie,
ridiculitate,
impracticabilitate.
3.
(argotic)
extrem
de
bun.
picaresc, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. picaresque, sp. picaresco)
1.
referitor
la
picarism,
caracteristic
picarismului.
2.
desemnează
un
gen
literar
spaniol,
din
secolul
al
XVI-lea
până
în
secolul
al
XVIII-lea,
al
cărui
personaj
principal
este
un
aventurier
marginal
și
necinstit;
care
se
inspiră
din
acest
gen.
3.
(despre
anumite
opere
literare)
care,
prin
intermediul
personajelor
aparținând
mediului
interlop
(cerșetori,
vagabonzi,
aventurieri
etc.),
investighează,
cu
accente
satirice,
cele
mai
diverse
medii
sociale,
moravuri
etc.,
reliefând
amănuntul
pitoresc,
într-un
limbaj
cu
elemente
argotice
și
familiare.
zvonist, -ă
Parte de vorbire:
s.m.f.
Etimologie: (zvon + -ist)
1.
persoană
care
lansează
sau
colportează
zvonuri;
zvonar,
zvoner,
(argotic)
zvonac.
harem
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (tc. harem, din arab. حريم, ḥarym „loc sau lucru interzis”)
1.
(țările
musulmane)
loc
rezervat,
interzis
bărbaților,
unde
locuiesc
soțiile
și
concubinele;
(prin
metonimie)
toate
femeile
care
locuiesc
în
acest
loc.
2.
(la
musulmani)
gineceu
sau
apartament
rezervat
femeilor.
3.
(prin
ext.)
(fam.)
femeile
care
anturează
un
bărbat.
4.
(fig.)
(argotic)
ansamblul
de
prostituate
exploatate
de
același
proxenet.