OK
X
corupt, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (lat. corruptus)
1.
stricat,
depravat,
pervertit.
2.
(despre
cuvinte,
fraze)
deformat.
coruptibil, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. corruptible, lat. corruptibilis)
1.
care
poate
fi
corupt;
venal.
coruptibilitate
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. corruptibilité)
1.
însușirea
de
a
fi
coruptibil.
corupție
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. corruption, lat. corruptio)
1.
abatere
de
la
moralitate,
de
la
datorie;
depravare,
pervertire,
venalitate.
anticorupție
Parte de vorbire:
adj. invar.
Etimologie: (anti- + corupţie)
1.
care
se
opune
sau
care
combate
corupția;
împotriva
corupției.
bizantin, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. byzantin, lat. bysantinus)
1.
propriu
Bizanțului
sau
Imperiului
Bizantin.
2.
artă
~ă
=
artă
caracterizată
prin
predominarea
cupolei,
a
suprafețelor
și
liniilor
curbe
în
arhitectură
și
printr-o
varietate
de
culori
în
ornamentație.
3.
(fig.)
intrigant;
perfid,
corupt.
bizantinism
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. byzantinisme)
1.
caracter,
influență
bizantină
(în
arhitectură,
ornamentație).
2.
stil
specific
culturii
și
artei,
modului
de
viață
și
mentalității
din
Imperiul
Bizantin;
mod
de
a
acționa
prin
corupție,
dezordine
(politică)
și
intrigă.
3.
predilecție
pentru
disputele
subtile
și
inutile.
camorrist
Parte de vorbire:
s.m.
Etimologie: (it. camorrista)
1.
cel
care
folosește
prepotența,
corupția
și
favoritismul
ca
mijloc
de
a
obține
funcții
și
câștiguri;
membru
al
camorrei
(echivalentul
napolitan
sau
urban
al
mafiei
siciliene
sau
rurale).
cangrenă
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. gangrène, lat. gangraena, it. cancrena)
1.
distrugere
prin
putrezire
a
unei
părți
din
țesuturile
unui
organism
animal.
2.
(fig.)
stare
de
descompunere
morală,
de
corupție.
coruptibil, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. corruptible, lat. corruptibilis)
1.
care
poate
fi
corupt;
venal.