OK
X
cronica
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. chroniquer)
1.
(rar)
a
scrie
cronici
(literare),
a
recenza.
cronică
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. chronique, lat. chronica)
1.
scriere
în
care
sunt
consemnate
strict
cronologic
evenimente
din
viața
unui
popor;
letopiseț,
anale.
2.
(p.
ext.)
gen
de
roman
conceput
ca
un
document
de
epocă,
în
sensul
de
istorie
a
moravurilor,
de
obicei
contemporane
autorului.
3.
articol
de
ziar
sau
de
revistă
care
comentează
evenimentele
la
ordinea
zilei.
4.
~
literară
=
analiză
a
fenomenului
literar
în
care
se
exprimă
judecăți
de
valoare.
5.
comentariu
răutăcios
în
legătură
cu
viața
cuiva.
avancronică
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. avant-chronique)
1.
cronică
a
unui
spectacol
scrisă
înainte
de
a
fi
avut
loc
premiera.
cronicar
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (cronică + -ar)
1.
autor
de
cronici
(1).
2.
colaborator
al
unui
ziar,
al
unei
reviste,
unde
redactează
cronici
(2).
fotocronică
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (foto1- + cronică)
1.
cronică
jurnalistică
bazată
pe
fotografii.
minicronică
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (mini1- + cronică)
1.
cronichetă;
microcronică.
telecronică
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (tele2 + cronică)
1.
cronică
a
emisiunilor
de
televiziune.
actinomicoză
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. actinomycose)
1.
(med.)
infecție
cronică
cauzată
de
actinomicete,
care
afectează
oamenii
și
animalele
(bovidele)
și
se
caracterizează
prin
leziuni
cu
aspect
tumoral.
2.
boală
a
plantelor
cauzată
de
ciuperci.
3.
(sintagmă)
~a
cartofului
=
boală
a
cartofului
provocată
de
bacteria
Actynomices
scabies;
râia
cartofului.
adenoidism
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. adénoïdisme)
1.
ansamblu
de
tulburări
în
dezvoltarea
copilului,
cauzate
de
infecția
cronică
a
vegetațiilor
adenoide.
adhocrație
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (ad-hoc + -craţie)
1.
(în
sociologia
și
viitorologia
politică
contemporană)
instabilitatea
cronică
pe
care
o
cunosc
diferitele
forme
de
organizare
(economică
și
socială)
ca
urmare
a
impactului
societății
capitaliste
dezvoltate
cu
revoluția
științifico-tehnică.
aeroionoterapie
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (engl. aeroionotherapy)
1.
(med.)
tratament
medical
cu
aeroioni
produși
de
aparate
speciale.
2.
(med.)
metodă
de
tratament
cu
aer
ionizat,
care
se
folosește
în
scop
terapeutic
și
preventiv
în
astmul
bronșic,
alergii,
bronșită
cronică,
neurastenie,
insomnie,
sindromul
de
oboseală
cronică,
gripă,
imunodeficiență
și
alte
situații.
alcoolism
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. alcoolisme)
1.
intoxicație
cronică
cu
alcool;
etilism.
anilism
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (fr. anilisme)
1.
intoxicație
acută
sau
cronică
cu
anilină
(prin
inhalare,
ingerare
și
contact
cu
pielea,
inclusiv
sub
formă
de
vapori).