facilitate

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. facilité, lat. facilitas)

1. însușirea a ceea ce este facil; însușirea de a realiza, de a face ceva fără mari eforturi, cu ușurință.
2. mijloc care permite executarea fără efort, fără dificultate.
3. dispoziție naturală sau dobândită, care permite realizarea unui lucru, acțiuni etc. fără dificultate, fără efort.
4. (inform.) caracteristică a unui calculator, sistem de operare sau limbaj care permite facilitarea scrierii programelor, organizării datelor ori corectării erorilor.
5. ~ăți de plată = condiții, termene acordate pentru a ușura plata unei datorii.
6. (depr.) tendința de a acorda orice cu multă ușurință.
7. (depr.) absența de efort, care duce la o lipsă de calitate; superficialitate.

autohaltă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (auto- + haltă)

1. facilitate de pe un drum la care opresc autobuzele intraurbane și autocarele de transport public interurban pentru a permite călătorilor să urce și să coboare din vehicul; haltă pentru autobuze, stație de autobuz.

volubilitate

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. volubilité, lat. volubilitas)

1. calitatea de a fi volubil.
2. ușurință de a vorbi mult și fluent; locvacitate.
3. manifestare umană care se produce în chip firesc, fără efort; spontaneitate, promptitudine.
4. capacitate a feței de a-și schimba ușor expresia, exteriorizând stări sufletești; expresivitate.
5. (înv.) facilitatea de a se mișca rapid; agilitate.
6. (bot.) proprietate a unor plante de a fi volubile, de a-și înfășura tulpina în jurul unui suport; volubilism.

ușurință

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (ușor + -ință)

1. faptul de a fi ușor de făcut, de executat; lipsă de greutate, de efort; facilitate.
2. calitate a ceea ce se face sau se folosește fără dificultate (ex. ~a unei metode).
3. dispoziție naturală sau dobândită, datorită căreia se execută ceva fără dificultate, fără efort (ex. are o mare ~ de a vorbi).
4. (loc. adv.) cu ~ = fără eforturi; cu nepăsare, cu indiferență.

lesniciune

Parte de vorbire:  s.f. (rar)  
Etimologie: (lesne + -iciune)

1. ușurință, facilitate de a face ceva; înlesnire.