arhicancelar

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (fr. archichancelier)

1. demnitar, în imperiul francez, în fruntea serviciilor justiției sau administrației; protonotar; prim-cancelar.
2. (ist.) demnitar al Imperiului Napoleonian.

avangardă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. avant-garde)

1. detașament care se trimite în fruntea unei trupe în marș spre a face siguranța pe direcția de deplasare a acesteia; (antonim) ariergardă.
2. clasă, grup social, organizație politică conducătoare, care se situează pe pozițiile cele mai înaintate în cadrul unei mișcări sociale, politice, naționale etc.
3. de ~ = care merge, care conduce.
4. mișcare literar-artistică complexă și eterogenă, care, afișând o respingere totală a formelor consacrate și a tradiției, proclamă ostentativ și polemic necesitatea înnoirii, asumându-și rol de precursor; avangardism.

avangardist, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (fr. avant-gardiste)

1. I. privitor la avangardism; care aparține avangardismului.
2. care aparține avangardei literare, artistice etc.
3. care este în avangardă, înaintea timpului său, în fruntea progresului sau a cunoașterii.
4. II. adept al avangardismului; cel care face parte dintr-o avangardă, dintr-o mișcare inovatoare.
5. (antonime) conservator, misoneist.

bandou

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. bandeau)

1. legătură de încins fruntea, capul, de legat ochii.
2. cadru decorativ exterior al portalului unui tunel.
3. mulură orizontală ieșită ușor în relief, care marchează nașterea unei bolți sau limita dintre etaje.

breton 1

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. /à la/ breton)

1. păr lăsat pe frunte și tăiat drept.

ciclop

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cyclope, lat. cyclops, gr. kyklops)

1. (mit.) uriaș antropofag cu un singur ochi în frunte.
2. monstru cu un singur ochi.
3. rac mic de apă dulce cu un singur ochi, situat pe cefalotorace.