Dictionar

furaj

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. fourrage)

1. produs de origine vegetală, animală sau minerală, hrană pentru vite; nutreț.
2. alimentație pentru peștii de acvariu și de crescătorie.
 

furaja

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. fourrager)

1. a tăia și a conserva nutrețul; a prepara furaje.
2. a hrăni animalele cu furaje.
 

furajer

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT pabularis
2. FR fourragère
3. EN pabular; fit for fodder
4. DE Futter
5. RU кормовой
6. HU takarmány
 

furajer, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. fourrager)

1. (despre plante, semințe, produse sau reziduuri industriale) întrebuințat ca furaj.
2. referitor la furaje.
 

furan

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. furanne)

1. combinație organică extrasă din rășina coniferelor, intermediar la sinteza maselor plastice și în industria farmaceutică.
 

furbisa

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (după fr. fourbir)

1. a curăța, a lustrui (arme, alămuri).
 

acantestezie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. acanthesthésie)

1. tulburare a sensibilității tactile constând în senzația de furnicare, de înțepături.
2. senzație de înțepături, fără să existe vreun stimul funcțional.
 

acceptare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (accepta)

1. acțiunea de a accepta.
2. (cont.) consimțământ al întreprinderii cumpărătoare pentru achitarea furnizoare; accept.
3. (jur.) manifestare a voinței de a dobândi un drept, o moștenire, o ofertă.
 

acetoliză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. acétolyse)

1. transformare chimică a celulozei, cu un amestec de acid sulfuric, acid acetic și anhidridă acetică.
 

acrosincarpie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. acrosyncarpie)

1. concreșterea fructelor sau a fructificațiilor prin vârfurile lor.
 

aerofor, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. aérophore, lat. aerophorus)

1. adj. aerifer.
2. s. n. aparat care furnizează aerul necesar scafandrilor sub apă.
 

aeronavă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (după fr. aéronef)

1. vehicul aerian care transportă pasageri sau mărfuri; aparat care circulă în aer; aerovehicul.