acalazie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. achalasie)

1. incapacitate a musculaturii netede a tubului digestiv, în stare de spasm, de a se relaxa.

antispastic, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.n.  
Etimologie: (fr. antispastique)

1. (medicament) care luptă împotriva spasmelor; decontractant al spasmelor musculaturii striate și netede; antispasmodic.

artrogripoză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Arthrogrypose, fr. arthrogryposis)

1. imobilizare persistentă a unei articulații prin contracția spastică a musculaturii corespunzătoare (cu luxații).

ataxofemie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. ataxophémie)

1. tulburare în coordonarea musculaturii aparatului fonator.

ciompi

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. ciompi)

1. pl. nume dat muncitorilor torcători de lână din Florența sec. XIV, care, aliați cu meseriașii neîncadrați în bresle, s-au răsculat în 1378 împotriva negustorilor, bancherilor și patronilor.

comună

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. commune)

1. oraș medieval, care se bucura de o anumită autonomie politică.
2. unitate de bază administrativ-teritorială compusă din unul sau mai multe sate.
3. ~ primitivă = prima formațiune social-economică din istoria societății, cu nivelul scăzut al forțelor de producție, proprietatea comună asupra mijloacelor de producție și egalitatea în repartiția produselor.
4. C~a din Paris = formă de guvernare a orașului Paris, instituită în 1871 de masele muncitoare răsculate, prima încercare de instaurare a dictaturii proletariatului; Camera C~elor = una dintre cele două camere ale parlamentului englez.