cartism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. chartism, fr. chartisme)

1. prima mișcare politică revoluționară de masă a proletariatului, în Anglia.

codist, -ă

Parte de vorbire:  s.m.f. (înv.)  
Etimologie: (după rus. hvostist)

1. adept al codismului, curent ideologic ce neagă rolul partidului comunist în instaurarea dictaturii proletariatului; oportunist.

comună

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. commune)

1. oraș medieval, care se bucura de o anumită autonomie politică.
2. unitate de bază administrativ-teritorială compusă din unul sau mai multe sate.
3. ~ primitivă = prima formațiune social-economică din istoria societății, cu nivelul scăzut al forțelor de producție, proprietatea comună asupra mijloacelor de producție și egalitatea în repartiția produselor.
4. C~a din Paris = formă de guvernare a orașului Paris, instituită în 1871 de masele muncitoare răsculate, prima încercare de instaurare a dictaturii proletariatului; Camera C~elor = una dintre cele două camere ale parlamentului englez.

luddism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. luddisme)

1. mișcare de masă a proletariatului englez din sec. XVIII-XIX împotriva capitalismului, care a luat forma distrugerii uneltelor.

lumpenproletar

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (lumpenproletariat)

1. (în ideologia marxistă) individ care face parte din lumpenproletariat, partea proletariatului alcătuită din „elemente declasate, bandiți, cerșetori, hoți, informatori de poliție et cetera”; (rar) lumpen.

proletar, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. prolétaire)

1. adj. referitor la proletariat, care aparține proletariatului.
2. s. m. f. 1. cetățean sărac, liber, din Roma antică.
3. muncitor salariat din societatea capitalistă, lipsit de mijloace de producție.