OK
X
stârnire
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (vb. stârni)
1.
acțiunea
de
a
(se)
stârni
și
rezultatul
ei;
dezlănțuire.
stârnitoare
Parte de vorbire:
s.f. (regional)
Etimologie: (stârni + -toare)
1.
prăjină
cu
care
se
bate
apa,
sau
cu
care
se
răscolește
pe
sub
pietre,
pentru
a
speria
peștele
și
a-l
goni
spre
plase.
stârnitor, -oare
Parte de vorbire:
I. adj., II. s.m.
Etimologie: (stârni + -tor)
1.
I.
care
stârnește
(ceva);
ațâțător,
provocator.
2.
II.
(reg.)
câine
de
vânătoare
care
stârnește.
atrage
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (după fr. attirer)
1.
a
trage,
a
duce
la
(către)
sine.
2.
a
determina
(pe
cineva)
să
facă
ceva.
3.
(fig.)
a
ademeni;
a
stârni
curiozitate,
interes.
4.
a
avea
drept
consecință.
comicitate
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (it. comicità)
1.
calitatea
de
a
fi
comic,
capacitatea
de
a
stârni
râsul;
caracter
comic.
declanșa
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. déclencher)
1.
tr.
a
pune
în
funcție
un
dispozitiv,
un
mecanism
etc.
prin
suprimarea
unei
piedici
de
blocare.
2.
tr.,
refl.
a
(se)
dezlănțui,
a
(se)
stârni.
exortație
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. exhortation, lat. exhortatio)
1.
discurs
prin
care
se
urmărește
stârnirea
unor
sentimente,
dezlănțuirea
unor
acțiuni
etc.;
încurajare,
îndemn,
imbold,
înflăcărare.
indigna
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. indigner, lat. indignari)
1.
a
stârni,
a
fi
cuprins
de
indignare.
inspira
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. /s’/inspirer, lat. inspirare)
1.
tr.
a
trage
aer
în
plămâni.
2.
(fig.)
a
stârni,
a
provoca
în
mintea,
în
sufletul
cuiva
un
sentiment,
o
idee
etc.;
a
sugera,
a
însufleți.
3.
refl.
a
lua
anumite
idei,
informații
etc.
dintr-o
anumită
sursă.