Dictionar

administrație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. administration, lat. administratio, /2/ rus. administraţiia)

1. ansamblul organelor executive și de dispoziție ale statului; personalul de conducere al unei întreprinderi, instituții etc.
2. consiliu de ~ = consiliu însărcinat cu conducerea unei societăți de acțiuni.
3. serviciu al armatei care avea în sarcină hrana și îmbrăcămintea trupelor.
 

aeropurtat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (după fr. aéroporté)

1. transportat pe calea aerului (nu implică aterizarea); aerotransportat.
2. trupe ~e = trupe parașutate deasupra destinației lor.
 

aplicație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. application, lat. applicatio)

1. punere în practică; aplicare.
2. punct de ~ = punct în care se exercită o forță asupra unui corp; școală de ~ = instituție școlară atașată pe lângă o instituție de pregătire a cadrelor, în care se face practică pedagogică.
3. (mil.) formă de pregătire a comandamentelor și trupelor prin rezolvarea unor situații de luptă ipotetice.
4. (fig.) aptitudine, talent.
 

armă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. arma)

1. unealtă, mașină care servește pentru atac sau apărare.
2. ~ albă = armă destinată luptei corp la corp (baionetă, stilet etc.); a depune ~ele = a se preda; (fig.) a ceda.
3. (pl.) ansamblul semnelor heraldice de pe o stemă, de pe un blazon.
4. categorie de trupe din forțele armate corespunzând unei activități specializate.
5. (fig.) mijloc de combatere a unui adversar pe planul ideilor, al politicii.
 

asaltator, -oare

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (it. assaltatore)

1. cel care asaltează; cineva care atacă sau asaltează pe altcineva în mod violent sau criminal; soldat încadrat într-un corp de trupe de asalt.
 

askari

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. askari)

1. soldat indigen din vechile trupe germane și italiene.