vernis

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. vernis)

1. soluție colorată obținută din rășinoase, care se aplică pe obiecte pentru a le da lustru; strat protector sau ornamental.
2. smalț, email.
3. tehnică în gavură, în a da gravurilor un aspect asemănător cu cel al desenului în creion.
4. (fig.) ceea ce dă o culoare, un aspect favorabil cuiva sau la ceva.

vernisa (1)

Parte de vorbire:  vb. tr.  
Etimologie: (fr. vernisser)

1. a acoperi un tablou cu un strat de vernis (pentru a proteja culorile și a le da strălucire).

vernisa (2)

Parte de vorbire:  vb. tr.  
Etimologie: (vernisaj)

1. a deschide, a inaugura o expoziție (de pictură, sculptură, grafică et cetera).

vernisaj

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. vernissage)

1. deschidere oficială a unei expoziții de artă.

vernisat; lucios

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT vernicatus; vernicosus; laccatus
2. FR glacé; vernissé; brillant; laqué
3. EN vernicose; varnished; shiny; lustrous; laccate
4. DE firnisartig bereift; glänzend; firnisglänzend; gelackt
5. RU rлaнцевaтый; лaковидный; лaкировaнный; rлянцевитый
6. HU fényes, fénylő, lakkfényű

pegulă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. pegola)

1. materie vâscoasă obținută prin fierberea rășinii de brad, care se folosea în vechea pictură la prepararea vernisului.

reversibilitate

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. réversibilité)

1. faptul, proprietatea de a fi reversibil.
2. (arte) posibilitatea îndepărtării unui strat de vernis, la restaurarea unei picturi, pentru a putea fi reînnoit.
3. (anton.) ireversibilitate.

subjectil

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. subjectile)

1. (arte) suport care trebuie acoperit cu vernis sau altă soluție similară pentru a se putea picta pe el.

supă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. soupe)

1. fiertură de legume sau de carne.
2. (fam.; la pictorii romantici) vernis galben aplicat peste o pictură pentru a-i da acea patină aurie evocatoare a timpului trecut.

vernisa (1)

Parte de vorbire:  vb. tr.  
Etimologie: (fr. vernisser)

1. a acoperi un tablou cu un strat de vernis (pentru a proteja culorile și a le da strălucire).

așezat

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (vb. așeza)

1. (despre un punct geografic) situat.
2. (despre oameni) liniștit, cumpătat, serios, cuminte; chibzuit.
3. (d. oameni) serios și bun gospodar; (pop) chivernisit.
4. (despre vorbe; adesea adverbial) liniștit, calm; cu conținut serios, sănătos.