autor, -oare

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (fr. auteur, lat. auctor)

1. persoană care este la originea unui lucru; cel care face un lucru, o acțiune etc.
2. creator al unei opere literare, artistice, al unei invenții.
3. (literatură) persoană care a scris o operă de literatură, de știință sau de artă; (specializat) scriitor.
4. (înv., fig.) Dumnezeu, principiu al tuturor lucrurilor.
5. (drept) persoană care a săvârșit o infracțiune (~ material) sau a incitat pe cineva să o comită (~ moral).
6. drepturi de ~ = sumă de bani cuvenită creatorului unei opere din vânzarea, reprezentarea, reproducerea sau executarea operei.
7. (muzică) cel care scrie textul unui cântec; textier.
8. (muzică) ~-compozitor-interpret = persoană care scrie versurile și compune muzica pentru melodiile pe care le interpretează.
9. (muzică) ~-compozitor = persoană care efectuează munca unui textier și compozitor, dar care nu interpretează melodiile pe care le creează.
10. (cinema) persoană sau persoane care realizează creația cinematografică a unei opere.
11. (radio, TV) persoană care participă la concepția unei emisiuni, program (emisiunea poate fi apoi creată de un producător).

mordent

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. mordente)

1. (muz.) ornament (~~) care indică necesitatea de a se executa, într-o succesiune rapidă, trei note.

tildă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. tilde, germ. Tilde)

1. semn grafic (~) în unele lucrări pentru înlocuirea unui cuvânt care se repetă.
2. semn diacritic care se pune deasupra unei litere pentru a-i da un caracter palatal sau nazal.

paștu

Parte de vorbire:  s.m. (numai sg.)  
Etimologie: (cf. fr. pachto)

1. limbă indo-europeană din grupul iranian oriental vorbită în Afghanistan și Pakistan (~ se scrie cu caractere arabe).
2. (var.) puștu, pașto, pashtu.