aprosexie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. aprosexie)

1. slăbire a atenției, în stări confuzionale, demențe și oligofrenii.

comutativitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. commutativité)

1. (mat.) proprietate a unei operații de a fi independentă de ordinea elementelor cu care se operează.
2. particularitate a atenției, gândirii, percepției de a se deplasa de la o activitate la alta.
3. însușire a diverselor elemente ale limbii de a intra în aceleași construcții.

demonstrativitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (demonstrativ + -itate)

1. atitudine teatrală manifestată prin preocuparea continuă de atragere a atenției anturajului asupra propriei persoane.

dereflecție

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (de1- + reflecţie)

1. comutare a centrului atenției de la propria persoană la interese exterioare.

difluență

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. diffluence)

1. ramificare a unui curs de apă în mai multe brațe, care nu se mai reunesc; locul unde se produce acest fenomen.
2. ~ glaciară = despărțirea unui ghețar în două brațe, care înaintează în aval de ambele părți ale unui interfluviu.
3. fluidificare.
4. înlocuire a discursivității obișnuite a gândirii și vorbirii prin propoziții și idei asociate la întâmplare, cu dispersia atenției asupra unor chestiuni secundare.

distributivitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. distributivité)

1. (mat., log.) proprietate a unei operații de a putea fi efectuată separat asupra diferiților termeni dintr-o expresie.
2. caracteristică a atenției de a urmări simultan două sau mai multe activități.