broșurică

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (broșură + -ică)

1. diminutiv al lui broșură; (depr.) broșură mică (și fără valoare).

broșa

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. brocher)

1. a lega laolaltă colile unei broșuri, cărți etc.
2. a găuri, a șănțui prin așchiere o piesă metalică.
3. a executa ornamente pe o țesătură prin introducerea, în timpul țesutului, a unui fir colorat.

broșat

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (broşa)

1. acțiunea de a broșa; broșare, legat.
2. coasere împreună a foilor și coperților moi ale unei cărți, broșuri et cetera.
3. (tehn.) prelucrarea unei piese metalice pentru a obține găuri străpunse sau suprafețe exterioare de o anumită formă.

header

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (engl. header)

1. (inform.) prima parte a unui fișier sau a unei înregistrări care descrie conținutul său; partea superioară sau textul scris în partea de sus a unei pagini, broșuri et cetera; antet.

secund, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.  
Etimologie: (fr. second, lat. secundus)

1. adj. imediat după primul.
2. num. ord. al doilea.
3. s. m. ofițer de navă care ajută sau înlocuiește pe comandant.
4. persoană care ajută pe o alta în muncă, în afaceri.
5. (arbitru) ~ = (volei, baschet, hochei etc.) arbitru care secondează pe arbitrul principal în conducerea unei competiții.
6. (box) tehnician (antrenor) care își asistă elevul la colțul ringului în timpul meciului.
7. s. n. vocea a doua care acompaniază o voce primă.
8. titlu interior al cărților și broșurilor.
9. s. f. tiparul de pe a doua față a unei coli de tipar.

broșat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (broșa)

1. (despre cărți, broșuri) care are foile și coperțile moi cusute împreună.
2. (tehn.) (despre piese metalice) care este prelucrat pentru a obține găuri străpunse sau suprafețe exterioare de o anumită formă.