cimier

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cimer)

1. figură care împodobea coiful de turnir (și de luptă) al cavalerilor medievali.

cornicul

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (lat. corniculum, fr. cornicule)

1. (antichitate) semn onorific, în formă de corn, care se așeza pe casca anumitor soldați sau ofițeri romani.
2. (antichitate) ornament care împodobea coiful legionarilor romani.

nazal, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. nasal)

1. adj. relativ la nas.
2. (s. n.) os mic, pereche, în compunerea scheletului nasului.
3. (despre sunetele vorbite, voce) emis pe nas.
4. (s. f.) consoană nazală.
5. s. n. armătură a coifului care apăra nasul.

panaș

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. panache)

1. mănunchi de pene (colorate) care împodobea odinioară coiful sau chipiul militarilor; penaj.

timbru

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. timbre, it. timbro)

1. imprimat de dimensiuni mici care se lipește pe anumite acte oficiale, dovadă pentru plata unor impozite, taxe sau cotizații; imprimat aplicat pe scrisori reprezentând taxa de transport.
2. ștampilă care se aplică pe scrisori purtând locul și data plecării sau sosirii acestora.
3. ~ sec = imagine imprimată în relief pe hârtie, cu ajutorul unei ștampile de metal.
4. (med.) bucățică de hârtie, plastic etc. care se lipește pe piele, suport pentru o substanță cu rol terapeutic.
5. taxă reprezentând valoarea unui timbre, plătită în numerar unei administrații publice.
6. calitate a unui sunet prin care acesta se deosebește de un alt sunet produs în condiții de durată, înălțime și intensitate identice.
7. coiful heraldic cu cimierul și lambrechinii săi.