echivoc, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.  
Etimologie: (fr. équivoque, lat. aequivocus)

1. adj. care poate fi interpretat în mai multe feluri; neprecis, neclar, confuz.
2. cu două sau mai multe înțelesuri.
3. (despre atitudine, purtare etc.) îndoielnic, ambiguu, suspect.
4. s.n. cuvânt, propoziție cu dublu sens, dintre care unul este adesea obscen, grosolan.
5. ambiguitate.
6. (telec.) măsură a efectului perturbațiilor asupra comunicațiilor prin canale, reprezentând cantitatea de informație care rămâne netransmisă.

informație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. information, lat. informatio)

1. știre, veste, comunicare.
2. lămurire asupra cuiva sau a ceva; totalitatea materialului de informare și de documentare; izvor, sursă.
3. noțiune centrală a teoriei comunicațiilor și a ciberneticii, desemnând elementele noi în raport cu cunoștințele prealabile, cuprinse în structura unui mesaj, în semnificația unui simbol.
4. teoria ~i = teorie matematică a proprietăților generale ale surselor de informație, ale canalelor de transmisie și ale instalațiilor de păstrare și de prelucrare a informațiilor.
5. ~ genetică = totalitatea materialului genetic dintr-o celulă.

navigație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. navigation, lat. navigatio)

1. conducere a unei (aero)nave; navigare.
2. știința și tehnica de a conduce o (aero)navă; nautică.
3. ramură a transporturilor și a comunicațiilor pe apă și în aer.

radioamatorism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (radioamator + -ism)

1. practicare a radiocomunicațiilor de către persoane care manifestă interes pentru radiotehnică și stabilesc legături între radiostații proprii.

teleconferință

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. téléconférence)

1. discuție între interlocutori care se află în locuri diferite și sunt conectați între ei prin intermediul telecomunicațiilor; conferință la distanță.