cortex

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. cortex)

1. parte extremă a unor organe animale sau vegetale; scoarță.
2. ~ (cerebral) = scoarță cerebrală; ~ suprarenal = glandă corticosuprarenală.

exocortex

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat., fr. exocortex)

1. strat extern al regiunii corticale.

neocortex

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. néo-cortex)

1. formațiunea cea mai recentă a cortexului cerebral.

paleocortex

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (paleo- + cortex)

1. ansamblu de zone de la baza emisferelor cerebrale, nivel superior al funcțiilor vegetative.

afazie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. aphasie)

1. pierdere, totală sau parțială, a posibilității de exprimare a cuvintelor, datorată unei leziuni a cortexului; disfazie.

analiză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. analyse, gr. analysis)

1. metodă științifică de cercetare a realității, bazată pe descompunerea proceselor, a obiectelor studiate în părțile lor constitutive.
2. examinare amănunțită a unei probleme, opere literare, a unui text.
3. în ultimă ~ = în concluzie, ca încheiere.
4. ~ matematică = ramură a matematicii care studiază funcțiile, limitele, derivatele și aplicațiile lor.
5. descompunere a unei substanțe, pentru a-i stabili compoziția chimică.
6. ~ corticală = funcție a cortexului prin care se desprind însușirile generale și cele specifice ale obiectelor și fenomenelor.

CORTIC-, CORTICO-

Parte de vorbire:  prefix  
Etimologie: (fr. cortic/o/-, cf. lat. cortex)

1. „scoarță, cortex”.

cortical, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. cortical)

1. al cortexului.
2. substanță ~ ă (și s. f.) = nume dat diverselor substanțe, înveliș exterior al unor organe.

corticosteroid

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (fr. corticostéroïde)

1. (biol.) hormon steroid secretat de cortexul glandelor suprarenale; corticoid.

corticosteron

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. corticostérone)

1. hormon steroid din cortexul suprarenal, având rol important în metabolismul glucidic.