OK
X
procunoștință
Parte de vorbire:
s.f. (înv.)
Etimologie: (pro- + cunoștință)
1.
cunoaștere
a
ceea
de
urmează
să
se
întâmple.
recunoștință
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (după fr. reconnaissance)
1.
aducere
aminte
cu
dragoste,
recunoaștere
a
unei
binefaceri
primite;
gratitudine.
anunța
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. annoncer, lat. annuntiare)
1.
a
aduce
la
cunoștință.
2.
a
vesti
sosirea
cuiva
sau
un
eveniment.
apercepe
Parte de vorbire:
vb. tr.
Etimologie: (după germ. apperzipieren)
1.
a
conștientiza
clar
o
percepție,
o
cunoștință;
a
percepe,
a
asimila.
2.
(var.)
a
apercepa.
autodenunța
Parte de vorbire:
vb. refl.
Etimologie: (auto1- + denunţa)
1.
a
aduce
la
cunoștință
un
fapt
săvârșit
de
propria
persoană;
a
se
denunța
singur.
binemerita
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (bine + merita)
1.
a
câștiga
dreptul
la
recunoștința
cuiva.
biologism
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. biologisme)
1.
teorie
care
încearcă
să
explice
cunoștința
și
ansamblul
fenomenelor
psihice
prin
factorii
biologici
și
fiziologici.
cauză
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (lat., it. causa, după fr. cause)
1.
ceea
ce
determină
apariția
unui
fenomen,
a
unei
întâmplări;
fenomen
care
provoacă,
în
anumite
condiții,
apariția
altui
fenomen.
2.
problemă
socială
de
mare
importanță,
care
preocupă
o
colectivitate
largă
de
oameni.
3.
în
cunoștință
de
~
=
cunoscând
bine
problema
despre
care
este
vorba;
a
face
~
comună
=
a
lupta
împreună
(cu
alții)
pentru
aceeași
cauză.
4.
motiv,
rațiune.
5.
(jur.)
pricină,
proces.
6.
a
avea
câștig
de
~
=
a
câștiga.