eradica

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (lat., it. eradicare, fr. éradiquer)

1. a smulge din rădăcini, a dezrădăcina; (p. ext.) a stârpi, a desființa, a extirpa.

eradicabil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. éradicable)

1. care poate fi eradicat.
2. (despre arbori, plante etc.) care poate fi dezrădăcinat.
3. (antonim) ineradicabil.

eradicație

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. éradication)

1. acțiunea de a eradica și rezultatul ei; acțiunea de a dezrădăcina, de a extirpa complet (ceva); suprimare definitivă; eradicare.
2. (în part.) eliminarea completă a unei specii de animale dăunătoare.
3. (med.) îndepărtarea completă a unui organ, tumoră, leziune et cetera; înlăturare completă a unei boli, a unei epidemii etc.
4. (conflicte etnice) exterminare sau epurare etnică.
5. (var.) (înv.) eradicațiune.

extirpație

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. extirpation)

1. acțiunea de a extirpa și rezultatul ei; actul de dezrădăcinare; extirpare, extirpat.
2. acțiunea de a smulge o plantă din pământ cu rădăcinile sale.
3. (med.) acțiunea de îndepărtare completă, pe cale chirurgicală, a unui organ sau a unui corp străin.
4. eliminare a unor stări, manifestări etc. negative.

transplantație

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. transplantation)

1. acțiunea de a transplanta și rezultatul ei; transplantare.
2. (biol., med.) operație care are ca scop transplantul unui organ funcțional de la un individ (donator) la altul (primitor), cu refacerea conexiunilor vasculare ale acestuia.
3. (medicină) acțiunea de a îndepărta un organ de la un individ și apoi de a-l grefa la altul.
4. (med.) ~ cardiacă = procedură chirurgicală constând în înlocuirea unei inimi bolnave cu o inimă sănătoasă, prelevată de la un donator cu aceeași grupă de sânge.
5. (embriologie) ~ embrionară = tehnică de reproducere și îmbunătățire genetică care constă în transplantul unui embrion de la o femelă, numită „donatoare”, în uterul altei femele, numită „primitoare”.
6. (agricultură) acțiunea de dezrădăcinare și de replantare în alt loc.
7. (var. înv.) transplantațiune, transplântație.