Dictionar

Rezultate secundare (Facultăților):

Abalienare

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (ab- + alienare, cf. engl. abalienation, fr. abaliénation, lat. abalienatio)

1. (med.) pierdere sau diminuare marcată și evidentă a facultăților mintale; alienație.


Geniu

Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. genius, fr. génie)

1. talent, dispoziție naturală, capacitate creatoare excepțională, a dezvoltării maxime a facultăților umane; persoană astfel înzestrată.

2. caracter specific.

3. spirit, demon, ființă supranaturală care, în credințele celor vechi, veghea asupra soartei unui om.

4. specialitate militară, armă care se ocupă cu executarea lucrărilor de fortificații, drumuri, poduri etc.


Goliardic, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. goliardique)

1. care aparține goliarzilor; specific goliarzilor; referitor la goliarzi; de goliard.

2. beret ~ = pălărie a studenţilor medievali, specifică facultăţilor.


Luciditate

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. lucidité)

1. claritate în gândire.

2. deplinătate a facultăţilor intelectuale; stare de conştienţă.


Moral, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (lat. moralis, fr. moral)

1. adj. conform principiilor moralei.

2. din care se trage o învăţătură, didactic.

3. referitor la psihic, spirit sau intelect, intelectual, spiritual.

4. s. n. ansamblul facultăţilor psihice, spirituale.

5. stare de spirit.

6. curaj.


Oligofrenie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. oligophrénie)

1. stare patologică a omului caracterizată prin dezvoltarea incompletă şi întârziată a facultăţilor psihice; debilitate mintală.