antiizostatic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (anti- + izostatic)

1. (despre fenomene) care acționează în sensul deranjării echilibrului izostatic al scoarței terestre.

contradictoriu, -ie

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. contradictoire, lat. contradictorius)

1. (despre idei, tendințe, fenomene) care se contrazic între ele, care se exclud reciproc; contrar.
2. în ~ = în opoziție de idei cu ceva sau cu cineva.

croniciza

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (it. cronicizzare)

1. refl. (despre boli, fenomene) a deveni cronic.

dezvolta

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (după lat. disvolvere)

1. refl. (despre materie, fenomene) a trece de la o stare calitativă veche la alta nouă, de la o treaptă inferioară la alta superioară, de la simplu la complex.
2. a se extinde, a crește, a se mări.
3. (despre ființe) a evolua treptat.
4. tr. a amplifica în mod creator (o doctrină, o teorie), a îmbogăți cu principii, cu teze noi.
5. a expune pe larg, amănunțit.
6. a produce, a emana, a degaja căldură, energie etc.

esențializa

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (esenţial + -iza)

1. a desprinde, a degaja esența (din obiecte și fenomene).

exponențial, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. exponentiel, /2/ engl. exponential)

1. (mat.; despre o cantitate) care are un exponent.
2. (despre ecuații; și s. f.) care conține necunoscuta la exponent.
3. (despre fenomene) a cărui lege de variație este o funcție exponențială.
4. reprezentativ pentru o categorie de elemente de același fel.