Dictionar

actuarial, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. actuariel)

1. efectuat de actuar (specialist în statistică și probabilități aplicate operațiunilor de asigurări și finanțare).
2. care are legătură cu actuarii și profesia lor.
3. se referă la metodele matematice utilizate de actuari.
 

forfetare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (forfeta)

1. impozit, taxă forfetară.
2. modalitate de finanțare a comerțului exterior care folosește combinat mai multe tehnici bancare bazate pe operații de scontare.
 

incitativ, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. incitatif)

1. care incită la ceva, care stimulează; incitant.
2. (finanțe) finanțare ~ă = utilizarea fondurilor publice sau private pentru a ghida comportamentul agenților economici și sociali.
3. (antonim) disuasiv.
 

producător, -oare

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (după fr. producteur)

1. adj. care este cauza; care dă naștere la ceva.
2. s. m. f. cel care produce prin muncă bunuri materiale.
3. persoană, societate, întreprindere care asigură finanțarea și turnarea unui film.
 

monetizare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (v. monetiza)

1. transformarea unui metal în monedă.
2. finanțare, transformare într-o sursă de câștig financiar.
 

evergetism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (cf. fr. évergétisme)

1. constituirea de clientele prin practicarea generozității.
2. (istorie) formă de generozitate practicată de notabili, devenită practic obligatorie pentru orice magistratură importantă din lumea elenistică și apoi din orașele latine și care constă în finanțarea unor banchete publice, spectacole gratuite, clădiri de utilitate publică etc.