socialism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. socialisme, germ. Sozialismus)

1. formațiune social-economică întemeiată pe proprietatea colectivă asupra mijloacelor de producție și de schimb, ca urmare a desființării claselor sociale.
2. concepție social-politică care susține îngrădirea proprietății private.
3. ~ științific = parte constitutivă a marxismului, care studiază structura și dinamica proceselor trecerii de la orânduirea capitalistă la cea comunistă; ~ utopic = ansamblu al concepțiilor premarxiste care susțineau necesitatea socialismului, dar nu cu argumente științifice, ci „raționale” și morale.
4. ansamblu de doctrine ale partidelor de stânga nemarxiste.

socialist, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (fr. socialiste, germ. sozialist)

1. I. care se referă la socialism.
2. care este un susținător al socialismului.
3. care este în favoarea socialismului, militează pentru socialism.
4. II. adept al socialismului.
5. partid politic care urmărește să instaureze socialismul.
6. (antonim) capitalist.

socializa

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. socialiser)

1. tr. a trece în proprietate socialistă mijloace de producție și alte bunuri.
2. refl. (despre muncă, producție) a dobândi caracter social prin socializare (2).

socializant, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. socialisant)

1. care tinde să transforme proprietatea privată în proprietate socială.

socializare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (socializa)

1. faptul de a (se) socializa.
2. trecere a mijloacelor de producție și a altor bunuri din proprietatea privată în proprietate socialistă.
3. proces prin care, datorită dezvoltării forțelor de producție și în urma concentrării și centralizării capitalului, munca și producția capătă un caracter social.
4. proces de devenire a unei individualități umane ca ființă socială.

antinazist, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.m.f.  
Etimologie: (cf. germ. antinazistisch)

1. (persoană) care se opune nazismului, ideologiei național-socialiste.

antisocialist, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (anti- + socialist, fr. antisocialiste)

1. care se opune socialismului; ostil socialismului.

biosocial, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (bio- + social)

1. referitor la factori biologici și sociali.

centralism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. centralisme)

1. sistem de subordonare administrativă, economică sau politică a organelor locale, directivelor sau dispozițiilor organelor centrale.
2. ~ democratic = principiu de bază al organizării și activității partidelor comuniste și al statelor socialiste.

coexistență

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. coexistence)

1. faptul de a coexista; existență simultană a mai multor lucruri, ființe, fenomene.
2. ~ pașnică = principiul toleranței reciproce între națiunile socialiste și capitaliste.
3. (var.) (înv.) coexistință.

comunism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. communisme)

1. formațiune social-economică în dezvoltarea societății, caracterizată prin proprietatea de stat asupra tuturor mijloacelor de producție și prin regim totalitar de extremă stânga.
2. ideologia, teoria înfăptuirii orânduirii comuniste a unei false fericiri generale.
3. ~ utopic = ansamblul doctrinelor premarxiste privind o societate întemeiată pe desființarea proprietății private și pe egalitatea socială și economică.
4. ~ științific = socialism științific.