OK
X
coexista
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. coexister)
1.
a
exista
simultan
sau
împreună
cu
cineva
sau
ceva.
antropopatie
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. anthropopathie)
1.
(med.)
formă
de
delir
caracterizată
prin
convingerea
bolnavului
că
în
propriu-i
corp
coexistă
ființe
umane,
pe
care
le
simte
și
cărora
le
percepe
vocea.
2.
atribuirea
de
însușiri
și
stări
afective
specific
umane
unor
obiecte,
mediului
înconjurător,
naturii.
3.
reprezentare
a
divinității,
în
sistemele
religioase
primitive,
ca
o
ființă
cu
sentimente
și
pasiuni
omenești;
antropopatism.
coexistent, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. coexistant)
1.
care
există
în
același
timp
cu
alte
fenomene,
cu
alți
oameni;
care
coexistă.
coexistență
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. coexistence)
1.
faptul
de
a
coexista;
existență
simultană
a
mai
multor
lucruri,
ființe,
fenomene.
2.
~
pașnică
=
principiul
toleranței
reciproce
între
națiunile
socialiste
și
capitaliste.
3.
(var.)
(înv.)
coexistință.
dicariocit
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (fr. dicaryocyte)
1.
(biol.)
celulă
în
care
coexistă
două
nuclee
haploide;
celulă
binucleată.