Dictionar

gnom 1

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. gnome, lat. gnomus)

1. (mit.) spirit despre care se credea locuiește în fundul pământului, păzind comorile; spiriduș.
 

gnom 2

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (gr. gnome)

1. sentință, maximă; cugetare, moto.
 

GNOM(O)-, -gnomie

Parte de vorbire:  afix  
Etimologie: (fr. gnom/o/-, -gmonie, cf. gr. gnome „inteligenţă”)

1. „cugetare, maximă; sentință”.
 
 

GNOMO-

Parte de vorbire:  prefix  
Etimologie: (gr. gnome „sentință, cugetare”)

1. „cugetare, maximă, sentință”.
 

gnomologic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. gnomologique)

1. care se referă la gnomologie; de gnomologie.
 
 
 

liniometru

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (după fr. lignomètre)

1. riglă de metal, gradată potrivit corpurilor tipografice, care servește pentru numărarea liniilor; lignometru.
 

trol

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. troll)

1. (mit. scand.) gnom zburdalnic, care trăiește în munți sau în păduri, întruchipând forțele rele ale naturii.