Dictionar

con moto

Parte de vorbire:  loc. adv.  
Etimologie: (it. con moto)

1. (muz.) cu multă mișcare.
 

moto (1)

Parte de vorbire:  adj. invar.  
Etimologie: (moto[rizat])

1. referitor la un vehicul motorizat.
 

moto (2)

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (it. motto, germ. Motto)

1. citat care se pune înaintea unei scrieri, a unui capitol etc. spre a reda ideea principală sau tendința autorului.
2. propoziție scurtă sau o expresie aleasă ca reprezentând credințele sau idealurile unui individ, grup etc.
3. frază care se repetă pe parcursul unei opere muzicale și are o anumită semnificație simbolică.
4. (var.) motto.
 

MOTO-, -motivă

Parte de vorbire:  afix  
Etimologie: (fr., engl. moto-, cf. lat. motum)

1. „cu motor, mecanizat, motocicletă, automobil”.
 

motobal

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. motoball, cf. fr. moto[cyclette] + engl. ball „minge”)

1. joc de fotbal practicat pe motocicletă între două echipe de cinci motocicliști, care urmăresc să introducă mingea în poarta adversă.
 

motoblindat

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (moto1- + blindat)

1. autovehicul blindat dotat cu armament, folosit pe câmpul de luptă.
 

acalmie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. accalmie)

1. stare de calm momentan a vântului sau a valurilor mării.
2. (prin anal.) întrerupere temporară a unei activități zgomotoase.
3. (fig.) liniște după o perioadă de frământări.
 

acatizie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. akathisie)

1. (med.) sindrom de neliniște motorie caracterizat prin nevoia pacientului de a se mișca în permanență.
2. (med.) nevroză caracterizată prin imposibilitatea de a sta sau de a rămâne așezat.
 

accelerator, -oare

Parte de vorbire:  adj., s.  
Etimologie: (fr. accélérateur)

1. adj. care accelerează.
2. s. n. dispozitiv prin care se mărește viteza, turația (unui motor); pedală care comandă acest dispozitiv.
3. (cinem.) procedeu de imprimare a unor mișcări de desfășurare lentă.
4. instalație complexă care imprimă particulelor elementare viteze foarte mari.
5. s. m. substanță care mărește viteza unei reacții chimice; produs destinat a reduce durata de priză și de întărire a betonului.
 

achinezie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. akinésie)

1. incapacitatea de a executa acte motorii, deși mușchii nu sunt paralizați.
 

acuplaj

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. accouplage)

1. acțiunea de cuplare, de a face două mecanisme, două motoare să lucreze împreună; acuplare, cuplaj.
2. organ de mașină servind la stabilirea unei legături elastice sau la înmagazinarea unei energii mecanice.
 

acvaplan

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. aquaplane)

1. planșă de lemn, în sport, care alunecă pe apă remorcată de o ambarcație cu motor.
2. sport practicat pe o asemenea planșă.
3. ambarcație de transport având propulsie cu reacție submarină.