Dictionar

inimoșie

Parte de vorbire:  s.f. (înv.)  
Etimologie: (inimos + -ie)

1. însușirea celui inimos; curaj, vrednicie.
 

culant, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. coulant)

1. cu care te poți înțelege ușor; indulgent, ușor acomodabil.
2. care dovedește amabilitate, dărnicie; generos, mărinimos.
3. (despre stil) ușor și natural; fluid, curgător.
4. (antonime) intransigent, exigent, rigid.
 

filantrop, -oapă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. philanthrope, gr. philanthropos)

1. cel care practică filantropia; om darnic, mărinimos.
 

galant, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. galant, it. galante)

1. curtenitor, politicos cu femeile; (p. ext.) manierat, delicat, amabil.
2. literatură ~ă = literatură care cultivă cu precădere intriga amoroasă; aventură ~ă = aventură amoroasă.
3. darnic, generos, mărinimos.
4. stil ~ = stilul liber al muzicii pentru clavecin sau pian, înclinat spre efecte facile.
 

generos, -oasă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. généreux, lat. generosus)

1. mărinimos, darnic; rodnic, fertil; dezinteresat.
2. însuflețit de idei sau de sentimente alese, nobile.
 

magnanim, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. magnanime, lat. magnanimus)

1. mărinimos, cu suflet nobil, gene-ros.
 

nobil, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.  
Etimologie: (lat. nobilis, germ. nobil, it. nobile, fr. noble)

1. adj. cinstit, generos, mărinimos; ales; bun, curajos.
2. metal ~ = metal prețios; gaz ~ = fiecare dintre gazele inerte, incolore și inodore, care se găsesc în cantități mici în atmosferă.
3. distins, grațios, elegant.
4. s. m. f. persoană care face parte din nobilime.