Dictionar

diavolime

Parte de vorbire:  s.f. sing.  
Etimologie: (diavol + -ime)

1. totalitatea diavolilor; mulțime de diavoli.
 

limen

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat., fr. limen)

1. (mat.) linie despărțitoare, limită.
 

limenarh

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. limenarcha, gr. limenarches)

1. supraveghetor al unui port în provinciile orientale ale Imperiului Roman.
 

limerick

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl., it. limerick)

1. specie de poezie în folclorul englez și irlandez sau în lirica cultă, cu formă fixă, din cinci versuri, și conținând un umor absurd.
 

limes

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. limes)

1. dispozitiv de apărare construit de-a lungul granițelor Imperiului Roman, alcătuit dintr-un zid continuu de piatră sau val de pământ.
 

nobilime

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (nobil + -ime)

1. categorie socială privilegiată, din elemente ale clasei dominante, care deține un titlu de noblețe.
 

abioză

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. abiose)

1. stare a unui corp abiotic; stare lipsită de viață.
2. conservare a produselor alimentare prin distrugerea microorganismelor.
 

ablacta

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (germ. ablaktieren, lat. ablactare)

1. intr. a înceta secreția de lapte matern.
2. tr. a înlocui treptat laptele matern cu alte alimente necesare sugarului; a înțărca.
3. (refl.; despre sugari) a refuza laptele matern.
 

ablactație

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. ablactation, lat. ablactatio)

1. trecere treptată și progresivă de la alimentația exclusiv lactată a sugarului la o alimentație diversificată; ablactare.
2. încetare a secreției de lapte matern.
 

abstinență

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. abstinence, lat. abstinentia)

1. abținere de la anumite băuturi, alimente etc; abstențiune.
2. (sintagmă) (economie politică) teoria ~ei = teorie prin care capitalul și acumularea lui rezultă din abținerea proprietarilor de la consumul personal exagerat.
3. ~ sexuală = abținere de la actul sexual.
 

acaparant, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.m.f.  
Etimologie: (acapara + -ant)

1. (persoană) care acaparează; acaparator.
2. (persoană) care ia sau păstrează pentru sine o cantitate considerabilă de alimente, bunuri et cetera; acaparator.
3. (persoană) care ia sau păstrează pentru sine lucruri care nu-i aparțin de drept; acaparator.
 

acaparator, -oare

Parte de vorbire:  adj., s.m.f.  
Etimologie: (după fr. accapareur)

1. (persoană) care acaparează; acaparant.
2. (persoană) care ia sau păstrează pentru sine o cantitate considerabilă de alimente, bunuri et cetera; acaparant.
3. (persoană) care ia sau păstrează pentru sine lucruri care nu-i aparțin de drept; acaparant.