cocardă
Parte de vorbire: s.
Etimologie: (fr. cocarde)
Etimologie: (fr. cocarde)
1. bucată de panglică (în culorile naționale) sau insignă purtată de militari la chipiu sau de civili la pălărie ori la piept, în anumite împrejurări.
2. floare de ceară albă purtată de nuntași la butonieră.