discontinuitate
Parte de vorbire: s.
Etimologie: (fr. discontinuité)
Etimologie: (fr. discontinuité)
1. lipsa de continuitate; întrerupere.
2. (mat., fiz.) variație bruscă, în salturi, a valorii unei mărimi; trecerea de la o valoare la alta, fără parcurgerea valorilor intermediare.
3. modificare rapidă a valorii unui element meteorologic pe distanțe mici.
4. categorie filozofică desemnând distribuția și succesiunea cu întreruperi în spațiu și timp a materiei.