OK
X
micropolitică
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. micropolitique)
1.
politică
realizată
în
cadrul
unei
mici
comunități
bazată
pe
relații
umane
directe.
politicamente
Parte de vorbire:
adv. (înv.)
Etimologie: (it. politicamente, fr. politiquement)
1.
din
punct
de
vedere
politic,
în
domeniul
politic;
politicește.
politicard
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. politicard)
1.
cel
care
face
o
politică
personală
lipsită
de
valoare
și
se
complace
în
intrigi;
adept
al
unei
politici
neprincipiale.
politicastru
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. politicastro)
1.
politician
de
duzină,
lipsit
de
valoare.
aboli
Parte de vorbire:
vb. tr.
Etimologie: (fr. abolir, lat. abolere)
1.
a
anula,
a
suprima
(o
lege,
o
instituție,
o
stare
social-politică).
aboliționism
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (fr. abolitionnisme)
1.
mișcare
politică
apărută
la
sfârșitul
sec.
XVIII
în
S.U.A.,
care
susținea
desființarea
sclavajului.
2.
curent
de
opinie
care
susține
necesitatea
abolirii
unor
relații
sociale,
a
unui
regim
politic,
unei
pedepse.
abstinență
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. abstinence, lat. abstinentia)
1.
abținere
de
la
anumite
băuturi,
alimente
etc;
abstențiune.
2.
(sintagmă)
(economie
politică)
teoria
~ei
=
teorie
prin
care
capitalul
și
acumularea
lui
rezultă
din
abținerea
proprietarilor
de
la
consumul
personal
exagerat.
3.
~
sexuală
=
abținere
de
la
actul
sexual.
activist, -ă
Parte de vorbire:
adj., s.m.f.
Etimologie: (fr. activist, rus. aktivist)
1.
(adept)
al
activismului.
2.
I.
care
se
referă
la
activism.
3.
II.
membru
militant
al
unui
partid,
sau
al
unei
organizații
de
masă.
4.
susținător
al
activismului
(doctrină
care
susține
acțiunea
directă).
5.
propagandist
pentru
o
mișcare
politică
sau
sindicală.
6.
(antonim)
pasivist.
adhocrație
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (ad-hoc + -craţie)
1.
(în
sociologia
și
viitorologia
politică
contemporană)
instabilitatea
cronică
pe
care
o
cunosc
diferitele
forme
de
organizare
(economică
și
socială)
ca
urmare
a
impactului
societății
capitaliste
dezvoltate
cu
revoluția
științifico-tehnică.
aggiornamento
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (it. aggiornamento)
1.
politică
a
bisericii
romano-catolice
de
readaptare
a
doctrinei
tradiționale
a
catolicismului
la
cerințele
societății
contemporane.