OK
X
suprafața
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (după fr. surfacer)
1.
a
acoperi
cu
un
strat
superficial
o
piesă,
o
construcție.
2.
a
uniformiza
suprafața
îmbrăcămintei
rutiere.
suprafață
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (după fr. surface)
1.
față,
parte
exterioară
a
unui
corp.
2.
întindere
delimitată
(de
teren,
de
pădure)
etc.
3.
(mat.)
arie
limitată
de
o
linie
închisă.
suprafațare
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (v. suprafața)
1.
acțiunea
de
a
suprafața
și
rezultatul
ei.
2.
operație
de
acoperire
cu
un
strat
superficial
pentru
a
proteja,
finisa
sau
decora;
(prin
ext.)
stratul
obținut
prin
această
operație.
abțibild
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (germ. Abziehbild)
1.
mic
desen
colorat
gumat
pe
o
parte,
care
se
aplică
pe
o
suprafață
netedă.
2.
(fam.;
pl.)
nimicuri,
mărunțișuri;
mici
șmecherii.
aderență
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. adhérence, lat. adhaerentia)
1.
legătură,
lipire.
2.
bridă.
3.
(fiz.)
forță
care
menține
alăturate
două
corpuri
în
contact.
4.
(constr.)
fenomen
de
legătură
între
beton
și
oțel.
5.
(metal.)
fenomen
de
prindere
pe
suprafața
pieselor
turnate
a
unor
cruste,
care
provoacă
defecte.
6.
aderare,
solidarizare
conștientă.
7.
(bot.)
concreștere
intimă
și
secundară,
necongenitală,
a
organelor
similare
învecinate,
obișnuit
separate
(frunze,
petale,
antere).
adsorbant
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. adsorbant)
1.
corp
pe
suprafața
căruia
se
fixează
o
substanță
prin
absorbție.
adsorbție
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. adsorption)
1.
fixare
a
unei
substanțe
lichide
sau
gazoase,
într-un
strat
subțire,
pe
suprafața
unui
corp
solid.
2.
capacitatea
părții
superficiale
a
solului
de
a
acumula
substanțe
solide,
lichide
și
gazoase.
aerlift
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (engl. airlift)
1.
metodă
de
explorare
a
sondelor
prin
erupție
artificială,
țițeiul
fiind
împins
la
suprafață
cu
ajutorul
aerului
comprimat.
2.
dispozitiv
pentru
ridicarea
apei,
bazat
pe
diferența
de
greutate
specifică
între
apă
și
emulsia
de
aer
din
apă.
afloriment
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. affleurement)
1.
unde
rocile,
mineralele
unui
zăcământ
din
subsol
apar
la
suprafață,
datorită
eroziunii.