dublaj

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. doublage)

1. (cinem.) sincronizare a traducerii textului vorbit al unui film cu mișcările și scenele lui.
2. (mar.) căptușeală de scânduri sau de tablă aplicată pe punte sau bordaj.
3. întăritură a unei vele.

gotic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. gothique, lat. gothicus)

1. adj. referitor la goți, propriu goților.
2. scriere ~ă = scriere cu caractere colțuroase, în apusul Europei în evul mediu; roman ~ = roman dezvoltat în Anglia în a doua jumătate a sec. XVIII, care cultiva interesul pentru istorie, pentru întâmplări misterioase, terifiante; stil ~ (și s. n.) = stil arhitectonic sau artistic, răspândit în Europa în sec. XII-XVI, caracterizat prin construcții de proporții impunătoare, dar zvelte, cu arce și bolți ogivale, vitralii și multe sculpturi în piatră.
3. s. f. limbă a unei traduceri a Bibliei de către episcopul Ulfila pentru o comunitate creștină de limbă germanică.

juxtaliniar/juxtalinear, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. juxtalinéaire)

1. (despre traduceri) dispus pe două coloane, astfel ca fiecare cuvânt al traducerii să se afle în același rând cu cuvântul respectiv al originalului.

legalizare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (legaliza)

1. acțiunea de a legaliza.
2. (jur.) atestare de către notariatul de stat a autenticității semnăturii după un act sau a conformității unei copii, a unei traduceri, cu originalul.

servil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. servile, lat. servilis)

1. referitor la condiția de sclav.
2. slugarnic; lingușitor; supus.
3. care se conformează riguros modelului; lipsit de originalitate.
4. (despre traduceri) care se ține în mod formal de original, neglijând conținutul; literal.

traductologie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (traduct/ibil/ + -logie; fr. traductologie)

1. disciplină care studiază procesul de traducere și toate aspectele traducerii; știința traducerilor.