turbină
Parte de vorbire: s.
Etimologie: (fr. turbine)
Etimologie: (fr. turbine)
1. mașină de forță dintr-un stator și un rotor constituit din unul sau mai multe discuri cu palete ori cupe, montate pe un arbore, care transformă energia potențială a unui fluid în energie mecanică, transmisă apoi arborelui rotorului.