Dictionar

cristalografie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cristallographie)

1. știință care studiază formele și proprietățile fizice ale cristalelor.
 

cristalograf, -ă

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (fr. cristallographe)

1. specialist în cristalografie, disciplină care studiază formele, proprietățile și legile de formare a cristalelor.
 

dimorf, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. dimorphe)

1. care prezintă dimorfism.
2. susceptibil să se manifeste în două forme diferite.
3. care are două forme; biform.
4. (biologie) care poate lua două forme diferite.
5. (cristalografie) care poate exista în două forme cristaline diferite.
 

enantiomorfism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. énantiomorphisme, engl. enantiomorphism)

1. (chimie) relația de opoziție dintre cristale sau molecule enantiomorfe; enantiomorfie.
2. (cristalografie) relație de similaritate de formă între două cristale care nu sunt superpozabile, astfel încât unul dintre cele două cristale diferă de celălalt așa cum diferă de propria sa imagine dintr-o oglindă.
 

izomorfie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. isomorphie)

1. (chimie, cristalografie) starea corpurilor izomorfe; proprietate a substanțelor cu compoziție chimică diferită, dar cu structură înrudită, de a se prezenta în aceleași forme structurale cristalografice; izomorfism.
2. (var.) isomorfie.
 

maclare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (după fr. maclage)

1. (cristalografie) formare de macle (asociere orientată a două sau mai multe cristale identice).
 

pinacoid

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.  
Etimologie: (engl. pinacoid)

1. I. în formă de disc; discoid.
2. II. (cristalografie) formă cristalografică deschisă, constituită din două fețe simetrice în raport cu un centru de simetrie.