deseca

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (după fr. dessécher)

1. a îndepărta excesul de apă de pe solurile umede; a seca.
2. a elimina apa din diferite materiale.

aseca

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (după fr. assécher, lat. assicare)

1. a îndepărta apele de infiltrație dintr-un teren; a deseca.

canton

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. canton)

1. clădire construită lângă o șosea sau cale ferată, pentru semnalizare, protecție și supraveghere a drumurilor respective; locuința cantonierului.
2. unitate de supraveghere, întreținere și urmărire a lucrărilor din cadrul unui sistem de desecare, irigații, baraje etc.
3. sector al unui drum.
4. unitate în administrația pădurilor, în care activează pădurarul; locuința acestuia.
5. unitate teritorial-administrativă în unele țări (Elveția, Franța).
6. (arhit.) una dintre cele patru ogive care compun o boltă în cruce.
7. (herald.) piesă de formă pătrară, a noua parte dintr-un scut, într-un colț al acestuia.

emisar 2

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. émissaire)

1. colector (1) pentru evacuarea apelor în exces de pe terenurile desecate sau irigate, ori a apelor reziduale.
2. limbă de gheață scursă dintr-o calotă glaciară sau dintr-un ghețar.

asanare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (asana)

1. acțiunea de a asana și rezultatul ei; asanat.
2. înlăturarea surplusului de ape în scopuri economice, de salubritate sau estetice prin lucrări hidrotehnice ample; desecare.
3. ansamblu de măsuri care vizează îmbunătățirea stării generale de sănătate a mediului și care include colectarea, tratarea și eliminarea deșeurilor lichide, a deșeurilor solide și a excrementelor; sanitație.
4. (econ.) ansamblu de măsuri economice și financiare care vizează stabilitatea unei monede, buna funcționare a unei piețe etc.
5. (fig.) redresare a unei situații.