Dictionar

inactiva

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. inactiver)

1. a face inactiv, nu poată reacționa; a anihila, a suprima un agent biologic; a neutraliza.
 
 

inactivat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (inactiva)

1. care a devenit inactiv; dezactivat.
2. (antonim) activat.
 

complexon

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. complexon)

1. agent chimic cu proprietăți de inactivare a ionilor metalici, cu structuri ciclice în interiorul moleculei.
 
 

idiocromatină

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. idiochromatine)

1. cromatină temporar inactivă, prezentă în celulele germinale.
 
 

necroplasmă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. nécroplasme)

1. citoplasmă inactivă, asemănătoare celei din sămânța moartă.