inversiune

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. inversion, lat. inversio)

1. răsturnare, schimbare de sens, inversare.
2. ~ uterină = deplasare spre înapoi și evaginare în zona perimetrică a uterului; ~ sexuală = homosexualitate.
3. (mat.) transformare geometrică ce permite să se deducă dintr-o figură o altă figură, punct cu punct.
4. procedeu stilistic constând în schimbarea topicii normale a cuvintelor într-o frază.
5. (med.) ~ termică = creșterea temperaturii în raport cu înălțimea (invers față de situația obișnuită); ~ de relief = stadiu avansat de evoluție a reliefului când formele inițiale pozitive devin negative și invers.
6. (fot.) operație urmărind obținerea unei imagini pozitive pe însăși emulsia fotosensibilă folosită la fotografiere.

extroversiune

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. extroversion)

1. (anat.) inversiunea, răsturnarea unui organ membranos, astfel încât suprafața interioară să fie la exterior; exstrofie.
2. (psihologie) comportamentul unui individ care manifestă o mare ușurință în a stabili contacte cu cei din jur, care își exprimă cu ușurință sentimentele; extraversiune.

homosexualitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. homosexualité)

1. atracție sexuală anormală față de persoane de același sex; inversiune sexuală.

invertit

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (fr. inverti)

1. persoană sau subiect care manifestă inversiune sexuală; homosexual.

pederastie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. pédérastie)

1. atracție homosexuală pentru băieți.
2. inversiune sexuală; uranism.

inversare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (inversa)

1. acțiunea de a inversa și rezultatul ei; inversiune, inversie.
2. schimbare a ordinii (inițiale sau) firești; schimbare a sensului curentului electric.
3. realizare a ceva în mod contrar ordinii firești.
4. întoarcere (pe dos); răsturnare.