degustare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (v. degusta)

1. acțiunea de a degusta și rezultatul ei; degustație, degustat.
2. (fig.) receptare cu plăcere a unei opere de artă.

aromatic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. aromatique, lat. aromaticus)

1. care răspândește aromă, parfumat.
2. (despre plante) care conține diferite substanțe mirositoare.
3. (despre substanțe organice, combinații) care are în moleculă unul sau mai multe nuclee de 6 atomi de carbon, cu o structură caracteristică.
4. (chimie) se referă la seria de compuși foarte stabili a căror moleculă conține unul sau mai multe nuclee de benzen.
5. plantă ~ă = plantă folosită în bucătărie și fitoterapie pentru aromele pe care le degajă și pentru uleiurile esențiale pe care le conține și care pot fi extrase.
6. (oenologie) persistență ~ă intensă = durata exprimată în secunde a persistenței aromelor după degustare.
7. miros ~ = miros care decurge dintr-o aromă, un parfum sau un ulei parfumat.

degustație

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. dégustation, lat. degustatio)

1. acțiunea de a degusta; degustare.
2. (prin ext.) sesiune în care oaspeții gustă vinuri, feluri de mâncare etc.

ardence [aʀdɑ̃s]

Parte de vorbire:  lexicon  
Etimologie: (fr., s.f.)

1. gust piperat resimțit după degustarea uleiului de măsline.