degaja

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. dégager)

1. tr. a elibera, a scuti pe cineva de o sarcină, de o îndatorire; a înlătura un obstacol sau ceva care împiedică.
2. a răspândi, a elimina (gaze, vapori, miros etc.), a emana, a exala.
3. (fotbal) a trimite mingea departe de poarta proprie pentru a evita o acțiune periculoasă a adversarului.
4. (scrimă) a-și desprinde floreta de cea a adversarului.
5. refl. (și fig.) a se desprinde, a se elibera.

dispensa

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. dispenser, lat. dispensare)

1. refl. a se lipsi (de ceva, de cineva), a renunța la...
2. tr. a scuti de o îndatorire, de o obligație etc.

obligație

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. obligation, lat. obligatio)

1. datorie; angajament, îndatorire.
2. (jur.) act prin care cineva se obligă ori este obligat să plătească o sumă sau să (nu) facă un anumit lucru.
3. (în forma obligațiune) hârtie de valoare care conferă posesorului ei calitatea de creditor față de instituția emitentă.

oficiu

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (lat. officium, germ. Offizium, fr. office)

1. serviciu (administrativ); local, birou al acestui serviciu.
2. ~ diplomatic = misiune diplomatică pe lângă o organizație internațională; din ~ = fără a fi cerut, ca un serviciu obligatoriu; (în mod) oficial.
3. funcție, îndatorire, slujbă.
4. (pl.) servicii, ajutoare, înlesniri.
5. bune ~ii = intervenție diplomatică a unui stat în vederea împăcării unor state în litigiu sau beligerante.
6. slujbă religioasă.
7. mică încăpere lângă sufragerie, în care se depozitează cele necesare pentru servirea mesei.

dispensare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (dispensa)

1. acțiunea de a (se) dispensa.
2. decizie prin care o persoană sau un grup social este scutit de o sarcină, obligație sau îndatorire.
3. lipsire de sau renunțare la ceva.