autentic, -ă
Parte de vorbire: adj.
Etimologie: (fr. authentique, lat. authenticus)
Etimologie: (fr. authentique, lat. authenticus)
1. a cărui autoritate sau realitate nu poate fi pusă la îndoială; recunoscut ca propriu unui autor, unei epoci; real, veridic; original; necontrafăcut.
2. (despre acte) întocmit cu toate formele legale.