Dictionar

elocvent, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. éloquent, lat. eloquens)

1. care vorbește frumos și convingător; concludent, edificator.
2. (și adv.) plin de înțeles; semnificativ; expresiv, demonstrativ.
 

elocvență

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. éloquence, lat. eloquentia)

1. însușirea de a fi elocvent; arta de a vorbi frumos, emoționant, convingător; elocință.
2. expresivitate.
 

elocință

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (lat. eloquentia)

1. darul vorbirii, talentul de a vorbi frumos, de a mișca, de a convinge; calitatea artistică și persuasiunea în vorbire sau scris; elocvență.
 

elocvență

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. éloquence, lat. eloquentia)

1. însușirea de a fi elocvent; arta de a vorbi frumos, emoționant, convingător; elocință.
2. expresivitate.
 

expresiv, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. expressif)

1. care exprimă ceva în mod viu, plastic; sugestiv, elocvent.
2. (despre opere literare, artistice) care evocă în imagini vii.
3. (despre ochi, față) care reflectă puternic stări interioare.
 

orator

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (lat. orator, fr. orateur)

1. persoană care compune sau ține discursuri, care vorbește în fața unui public.
2. persoană elocventă, care are talentul de a vorbi frumos în public.
3. persoană care ține adesea discursuri în fața unui public din cauza profesiei sale.
4. persoană care vorbește în numele altora; purtător de cuvânt.
5. (înv.) primar al unui sat sau al unui târg; vornic.
6. (înv.) sol; ambasador.
7. (var.) (înv.) oratore.
 

oratorie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (lat., it. oratoria)

1. arta de a compune și de a rosti discursuri; oratorism.
2. arta de a vorbi convingător și frumos în public; elocvență, retorică, oratorism.
 

retoric, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.  
Etimologie: (fr. rhétorique, lat. rhetorica, gr. rhetorike)

1. adj. care aparține retoricii; de retor.
2. (peior.; despre stil) afectat, emfatic.
3. s. f. arta exprimării alese, utilizată în scopul convingerii unui auditoriu; oratorie, elocvență.
4. figură (de) ~ă = formă de exprimare, întorsătură de frază care înfrumusețează stilul, dându-i mai multă plasticitate și vigoare.
5. (peior.) declarație emfatică; afectare.