OK
X
sugestiv, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. suggestif)
1.
care
sugerează,
inspiră
anumite
reprezentări
sau
idei;
evocator.
sugestivitate
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. suggestivité)
1.
caracterul
a
ceea
ce
este
sugestiv.
2.
(psihologie)
grad
de
reactivitate
la
sugestie;
sugestibilitate.
descriptivism
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (descriptiv + -ism)
1.
manierism
literar
care
acordă
o
importanță
exagerată
amănuntelor
descriptive,
nesugestive.
2.
sistem
de
critică
literară
care,
în
loc
de
a
se
pronunța
asupra
semnificațiilor
și
valorii
operelor,
se
mărginește
la
o
descriere
a
acestora.
3.
curent
în
structuralismul
lingvistic
american
care
folosește
metode
mecaniciste
de
descriere
a
limbilor
din
punct
de
vedere
formal
și
fiziologic,
fără
cercetarea
dezvoltării
lor
istorice.
evoca
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. évoquer, lat. evocare)
1.
a
reaminti,
a
reînvia;
a
descrie
în
mod
sugestiv.
expresiv, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. expressif)
1.
care
exprimă
ceva
în
mod
viu,
plastic;
sugestiv,
elocvent.
2.
(despre
opere
literare,
artistice)
care
evocă
în
imagini
vii.
3.
(despre
ochi,
față)
care
reflectă
puternic
stări
interioare.
frescă
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. fresque)
1.
tehnică
de
a
picta
cu
culori
dizolvate
în
apă
de
var
pe
o
tencuială
încă
umedă.
2.
pictură
monumental-decorativă
de
dimensiuni
mari,
executată
în
această
tehnică.
3.
(fig.)
operă
literară
de
evocare
plastică,
sugestivă,
a
oamenilor
și
a
moravurilor
unei
epoci;
imagine
descriptivă
a
unui
peisaj
sau
a
unui
mediu
într-o
operă
literară.
4.
(var.)
(înv.)
fresc.
lambada
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (it. lambada)
1.
dans
modern
brazilian
de
perechi,
cu
mișcări
„sugestive”,
în
ritm
de
dans
popular,
care
emană
tinerețe,
bucurie;
melodia
corespunzătoare.
organigramă
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. organigramme)
1.
schemă
de
organizare
(a
unei
întreprinderi
etc.).
2.
(inform.)
diagramă
care
reflectă
grafic,
sugestiv,
un
proces
de
preluare
ce
are
loc
într-un
calculator;
logigramă.